 Muzica
 Hai sa mai luam o alta strategie.
 Haide să ne gândim...
 O persoană care se enervează ușor.
 Bă, dar nimeni, chiar nimeni...
 Hai, vino aici în față.
 Mersi. Ia loc. Ii dai un microfon? Super.
 Bun, vreau sa te duci rapid intr-o situatie recenta in care
 te-ai enervat foarte usor.
 Adică să mi-o reprezint?
 Să te duci în punctul de început al ei. Să zici, ok, m-am
 enervat în discuții acutare, mă duc chiar la faza de la în
ceput.
 Recomandare mea este să exerzați această capacitate de a te
 uita la propria ta viață din interiorul unui film.
 Știi? Să zici, ok, o derulez, mă duc acolo, mă întorc, sch
imb colorile filmului respectiv.
 Tot ceea ce-i în mintea ta sunt filme. Fii regizor, scenar
ist al propriului film.
 Pentru că noi de acolo ne luăm puterea de a schimba ceva în
 viața noastră.
 Ok. Deci, Alexandru, te-ai dus în momentul de început al en
ervării tale.
 E ceva ce a declanșat furia? Ceva ce ai văzut?
 Ceva ce ți-ai amintit?
 Ceva ce ți-ai spus? Ceva ce ai auzit?
 Deci, în primul și în primul rând, aud stimul extern.
 Deci, auzi ceva? Ok.
 Un auditiv extern. Bun, după ce auzi?
 Și instant mă nervez eu.
 Instant mă nervez. Acel instant nu e real niciodată.
 E pilot automat.
 Nu, nu, nu. Din auditiv extern, fii atent, auditivul extern
 trebuie să fie translatat în interior ceva ca să pot să mod
ifică o stare emoțională.
 Deci nu e atât de instant din exterior în starea emoțională
.
 Pentru că nu trece informația așa.
 Hai să vedem.
 Ai auzit ceva din exterior.
 Când simți starea de enervare, vreau să o derulezi înapoi,
 ca și cum ai derulat un film invers,
 și să vezi înainte de a simți starea aia de enervare,
 a fost ceva ce ți-ai spus, a fost ceva ce ți-ai imaginat.
 Deci, după acel, am auzit ceva din afară.
 Ce anume ai făcut în mintea ta?
 Dacă eu vreau să mă enervez folosind metoda ta,
 aud ceva în afară.
 Deci, cum reușesc să mă enervez?
 Adică dacă aud pe cineva, nu știu, făcând așa din degete, m
ă enervez?
 Nu.
 Atunci înseamnă că lipsește ceva din ecuația asta.
 Ce lipsește? Ce nu-mi spui?
 Deci după ce aud...
 Așa.
 De unde știi că trebuie să te enervezi la situația asta?
 Simt o stare de nervi.
 Orice auzi din afară?
 Nu.
 Nu.
 cu o altă persoană, ca de obicei avem acest dialog, schimb
 de replici,
 și aproape tot ce spune în general mă enervează pe mine.
 Bun.
 Persoana respectivă a spus ceva.
 Ca tu să te enervezi, trebuie să conectezi ceva ce a spus
 acea persoană cu altceva.
 Tu conectezi informația aceea cu ceva din memoria ta.
 Cum faci asta?
 Îți amintești ceva, îți imaginezi ceva.
 Cum procedezi în mintea ta de a-i conectat ceea ce a spus
 acea persoană
 cu ceva din memoria ta, din interiorul tău?
 Deci, după ce aud...
 auzi ceva, dar teoretic, acel ce aud, nu are efect decat d
aca atinge ceva din interiorul meu, correct?
 Ca daca nu atinge nimic din interiorul meu, n-are niciun
 efect.
 Bun, si cum fac eu sa le conectez?
 Prin imagini?
 Prin cuvinte?
 Hai sa vedem.
 Am realizat că îmi spun ceva în interior.
 Ce îți spui?
 Că nu accept ceea ce spui sau nu vreau să aud părerea ta.
 Ok, deci recapitulăm.
 Persoana a zis propoziția X.
 Tu în mintea ta, deci asculti propoziția și zici nu accept,
 nu îți de acord.
 Ok.
 Deci ai un dialog intern
 Un comitent cu o stare emotionala, cu o imagine, cu ceva?
 Nu-i imagine, e mai intins de dialogul intern.
 Ok, nu accept ce-mi spui.
 Si abia dupa apare si starea de nervi.
 Dupa ce iti spui asta, apare un chinestezi cu minus ala de
 nervi.
 Minus mare.
 Un minus mare, ok, un dublu minus.
 Bun. Si dupa asta, mai exista ceva?
 Scot pe gură porumbelul.
 Deja ai trecut la acțiune. E ieșirea din strategie.
 Asta se numește pilot automat pentru că e foarte scurtă.
 Cu cât strategiile sunt mai scurte, cu atât ele sunt, ceea
 ce noi numim, pilotul automat.
 Pilotul automat înseamnă, de fapt, o strategie foarte scurt
ă.
 Dar se înseamnați?
 Observați, acest dialog intern, de fapt, e elementul care a
 interiorizat starea de acolo.
 Și acum vreau să te întreb ceva, Alex.
 Du-te iarăși în situația aia, ascultă ce zice persoana
 respectivă.
 Și vreau să adaugi aici o imagine, eu acum testez, mă joc,
 da?
 Vreau să adaugi o imagine care să reprezinte
 de ce acea persoană gândește așa cum gândește,
 care să justifică modul de gândire al acelei persoane.
 Ceva din trecutul acelei persoane, vreau să adaugi o
 imagine
 după ce auzi ce zice acea persoană.
 O să repes, te rog întrebarea?
 Sigur.
 Deci, asculti acea persoană că zice ceva.
 Da.
 Adaugă o imagine, în timp, dacă vrei, ce ai dialogul ăla
 interior, nu accepti ce, dar își prefera înainte de aia,
 o imagine care să-ți arate de ce acea persoană are motivaț
ia de a spune acele lucruri.
 Nu mă interesează să îmi spui ce conține imaginea aia, mă
 interesează să ai o imagine explicativă.
 Și acea imagine să vină imediat cât auzi pe persoana aceea
 spunând fraza respectivă.
 Da, am găsit o imagine.
 Bun, acum fi atent. Ascultă vocea acelei persoane și brusc
 apare imaginea acolo.
 Ar fi ideal.
 Da, nu...
 Mai fă-ncă o dată.
 Apăre imaginea și e total alt dialog intern.
 Total alt dialog intern.
 Și dacă e alt dialog intern, mai există k-ul ăla de acolo?
 E neutru.
 Acum fi atent ce vreau să facem.
 Vreau să te gândești la acea imagine.
 Și eu o să te ating pe omorul stâng, când tu te gândești la
 acea imagine.
 Arată-m cu capul când vezi imaginea.
 Fă un semn din cap, când vezi imaginea.
 Ok. Încă o dată uite-te la imaginea.
 Încă o dată uite-te la imaginea.
 Bun. Acum vreau să vezi...
 Să auzi persoana spunând replica respectivă.
 Ascultă persoana cum spune replica aceea.
 Ce am făcut acum?
 Și acum fii atent, fără să fac eu nimic, tu gândește-te la
 persoana care spune replica respectivă.
 Ce am făcut de fapt?
 Am inserat aici o imagine, un vizual construit, că nu știe
 cum a fost imaginea.
 L-a construit.
 Inserând acest vizual construind aici, eu am deformat, am
 modificat tot ce urmează în strategie.
 Asta este genialitatea NLP-ului, frații lor.
 Și atenție!
 Chiestia...
 Da, i-am făcut ca un fel de switch.
 Ca să inserez.
 Insertia în strategie se face prin într-un switch.
 Ok, felicitări.
 Păc da? Alex, scuze.
 Aplauze.
 De ce?
 E foarte bună întrebarea.
 Nu există o regulă să zic așa, băi, neapărat acolo.
 De obicei, o pun, adaug sau scot din strategie înainte de
 chinestezic.
 Trebuie să fie înainte de emoție, de senzație, și înainte
 de elementul care e legat de senzație.
 Adică, de obicei, se pune ori înainte de chinestezică, ori
 cu unul înainte.
 De ce? Ăsta de aici e mai pretabil să-mi declanșeze starea.
 Și atunci, de ce să-l pun după?
 Îl pun înainte de el.
 Să nu mai apucă să declanșeze starea.
 Înțelegeți?
 Dar pot să-l pun și după. Însă nu mai așa de intens, pentru
 că el deja apucă să se declanșeze.
 Și cumva îi ca și cum...
 Cârligul a prins ceva și eu d-abia după aia încerc să îl
 desfac.
 Dar dacă nu îl mai prinde, cârligul, nu-l mai agață, nimic.
 De aia am băgat aici vizonul.
 Exact, mai bine previna apariția dialogului intern care du
ce la chinestezicul ăsta.
 Deci sistemul ăsta mi se pare valoarea cea mai mare a NLP-
ului.
 Da, Cristi.
 Bine, dacă este pe plus, nu îi dă de obicei înervare.
 Dar, de exemplu, un chinestezic pe plus amintește-s la Cati
.
 O demotivează să se ridice din pat, știi?
 Pentru că-i călduț, e fain, e confortabil, e drăguț.
 Nu totdeauna ceea ce e pe plus neși ajută.
 Deci, e vorba de o decizie, mă ajută sau nu mă ajută.
 De exemplu, un chinestezic pe minus poate să te ajute,
 să te împingă la acțiune.
 Mă simt frustrat și trec la acțiune ca să rezolv ceva. Înț
elegeți?
 Eu închinestezic pe minus, dar îl las pe minus dacă mă ajut
ă.
 Cel pe plus te poate tine în zona de confort.
 Zice, o, ce comod e, ce confortabil, nu trebuie să fac nim
ic, e în regulă, stau foarte fain aici, e călduț, știi?
 Și mă poate tine pe loc.
 Deci, mare atenție, această identificare de strategie pare
 greu aia la început.
 Și la început o să o greșiți.
 E normal să se întâmplă lucrul ăsta.
 În timp o să se izați din exprimările oamenilor strategia.
 Din exprimările oamenilor. După aia.
 Un alt element care o să vă ajute pentru strategii sunt miș
cările ochilor.
 M-am mintit că ne-am jucat cu mișcările ochilor.
 Păi când cineva are în minte o imagine construită, o să se
 uite în dreapta sus.
 Când are în minte un auditiv și amintește vocea cuiva, o să
 se uite în stânga lateral.
 Tu vezi că se uite acolo... Deci, am avut situații cu perso
ane atât de expresive,
 încât eu doar ziceam, gândește-te că ești enervat, când z
iceam.
 Și vedeam că se uită încolo. Eu îmi notam, nici măcar nu
 mai trebuia să-mi verbalizeze.
 Pentru că mă uitam la ochii persoanei și îmi notam.
 Atât de clară este strategia, dacă ții cont și de privirea
 persoanei,
 dar la început și acum i-o folosesc, ai văzut.
 Zic, spune-mi.
 Mai e un lucru pe care trebuie să-l identificați.
 Există două categorie de cuvinte.
 când un om exprimă strategia lui.
 Sunt cuvinte senzoriale,
 am văzut, am auzit,
 văd, aud, simt, gust, miros,
 să ziceam, sunt senzoriale.
 Și cineva o să-ți spună la un moment dat
 și m-am gândit să fac asta.
 Gândit cum?
 Păi un om, de exemplu, se gândește construind imagini,
 altu spunând propoziții în funcție de tiparul său.
 Aia trebuie să descoperi.
 Ce a făcut omul ăla ca să se gândească?
 Când zicem, m-am enervat.
 Ce simțuri ai folosit ca să te enervezi?
 M-am întristat.
 Fii atent.
 Cea mai bună metodă, de exemplu, de a vindeca atacuri de
 panică, e asta.
 Pentru că într-un atac de panică, persoana respectivă are o
 succesiune de gânduri.
 Eu mă uit la primul gând și nu-l las să se declanșeze.
 Adaug ceva acolo, modific ceva în strategia respectivă și
 nu se mai declanșez.
 Hai să facem...
 Nu știu, dacă ai o strategie... De exemplu, fii atent.
 Îmi trebuie un voluntar care...
 Ai următorul obicei.
 ai mâncat, s-a făcut seară, te învârzi prin casă, te duci
 la frigider, deschizi frigiderul și iei ceva și mănânci.
 Și ai vrea să schimbi strategia asta. Are cineva?
 Mâncat, corporez, doar seara. Bine și noaptea, poftim!
 Hai, cine vrea, veniți aici, o persoană, să nu...
 Hai!
 Tu vrei să mănânci?
 O strategie să mănânci. Se poate și asta.
 Ok. Ia un loc unde vrei. Eu o să notez strategia.
 Bun. Nu se prevede la tine că mănânci seara, dar hai să te
 crede în pe cuvânt.
 Ok.
 Bun. Vreau să închizi ochii.
 Și cu ochii închiși să te duci în cel mai recent moment în
 care ai făcut această acțiune.
 Să ținzați? Elementul cheie, ca să identific strategia,
 este să pun persoana să o retrăiască,
 nu să-mi vorbească la trecut despre ea.
 Când îmi vorbește la trecut, îi schimbă nuanțele.
 Vorbește din altă perspectivă, dacă îți povestesc despre.
 Eu trebuie să-l trăiesc acum.
 Și vreau să trăiești senzația că acum ție poftă de ceva bun
.
 Cam ce-ti place cand deschizi frigiderul?
 Nu deschid frigiderul, deschid dulapul.
 Deschid dulapul, poftim, si din dulapul ala cam ce-ti?
 Daca nu am eu ceva cumparat pentru mine, ajungi ma nanc pu
fultii copilului.
 Ok, perfect.
 Bun.
 Vreau sa te duci in cel mai recent moment in care ai simtit
 aceasta nevoie, aceasta pofta.
 Ok.
 Cum ai știut că e timpul să mănânci ceva?
 Este de obicei momentul după ce o culci pe cea mică.
 Ok, perfect. Deci declanșatorul este ce?
 Ce trebuie să se întâmple după ce o culci pe cea mică,
 ca să simți nevoia să mănânci ceva?
 Să mă relaxez.
 Să mă relaxez.
 Să sețizați? Acel Chinestezi cu plus îi declanșează strateg
ia.
 Deci, băi, însfârșit e liniște, știi? Cam așa ceva.
 Nu? Cam asta se întâmplă. Ok.
 Bun, deci Chinestezi cu plus...
 Și mai e ceva să fiu singură.
 Adică, dacă nu mai e nimeni și să rămân doar eu...
 De fapt, ce e acolo?
 Senzorial cum? Cum descrii
 sunt singura, sunt numai eu.
 Exista element senzorial de descriere, care-i?
 Ce e diferit cand esti singura, doar tu acolo?
 Relaxare.
 Relaxare? Si mai ce? Ai mai zis ca mai e ceva, mai este ce
va, e adevarat.
 Ce se schimba senzorial?
 Cum sunt imaginele, cum sunt sunetele?
 diferite de când nu ești singură.
 E real locul interior, cred. Încep și îmi spun lucruri.
 Ok.
 Asta se întâmplă ulterior. Prima dată trebuie să identifici
 că ești singură.
 Cum identifici? După ce? Criterii.
 După ce trebuie să fie ceva ce văd sau ceva ce aud, diferit
,
 ca să-mi dau seama că simți... Liniştea.
 Liniştea este.
 Nu aud alte voci. E liniştea. Adică...
 K plus și auditiv extern.
 Deci K plus e relaxare.
 Și aici pun liniște.
 Ăstea sunt cei doi declanșatori.
 Îți vine să crezi că relaxarea și liniștea pot genera nevo
ia de a mânca?
 Să zisați ce e interesant.
 Ok. Bun.
 După ce trăiești...
 Deci, acum, tocmai ai culcat-o pe fetita.
 Fetita sau pe fetita?
 Tocmai ai culcat copilașul.
 E relaxare și e liniște.
 Simte relaxarea și ascultă liniștea.
 Ce îți pui?
 Ai zis că îți pui ceva. Ce e anume?
 Ok, acum e momentul să stau puțini.
 și mă pun pe canapea.
 De obicei, acela este punctul care...
 Te pui pe canapea înainte de a căuta ceva în dulap?
 Sau după?
 Înainte de a căuta, mă pun pe canapea.
 Deci, te pui pe canapea.
 Pusul pe canapea ce rol are?
 Acolo mă relaxez.
 De fapt, când te pui pe canapea începe toată acest relaxare
,
 e liniște și îmi spun ceva?
 Da, cred că acum că mă gândesc, dar cred că prima dată
 o culc, spun ce bine, gata, s-a terminat,
 pot să mă relaxez, mă duc, mă pun pe canapea,
 aud liniștea, deci cred că între relaxare
 și a simțit liniștea...
 Să zicească cât de clară este să le identifice, că nu pot
 să
 nu reușesc să le scriu atât de repede. Mai zic-mi odată,
 Deci, ai culcat-o...
 De fapt, una data simt relaxarea, e momentul de relief
 Ok
 Ok, nu mai am nimic de facut
 Bun
 Ma pun pe canapea
 Bun
 Si...
 Daca sunt singura...
 Da
 Dupa ce aud linistea
 Apara...
 Interesanta aici
 Daca sunt singura
 Vezi cum se scrie asta
 Deci am K plusul asta cu relaxarea
 Dupa aia am
 auditiv exterior liniște, se întâmplă ceva.
 auditiv exterior, să zicem, sunete, se va întâmpla altceva.
 Pentru că dacă nu sunt singură, intră într-o conversație,
 discutăm despre lucruri și...
 Da, ok. Nu mă duc pe strategia asta, hai să mă duc pe asta
 cu liniștea.
 Deci auditivii externi aud liniste.
 Dupa aia ce fac?
 Încep să mă gândesc...
 Cum te gândești?
 Încep să mă gândești chestia nespecific, nu e senzorial.
 Cum te gândești tu?
 La ce urmează?
 E o senzație.
 E o senzație? Un chinestezic cum îl descri?
 E o senzație...
 Neplăcută.
 De?
 Agitație?
 Cred, da.
 E ca o nevoie.
 Bun, și după asta ce-ți mai spui sau ce mai vezi în mintea
 ta?
 Nu se trece imediat la acțiune.
 Îmi dau seama că simt nevoia.
 Iar îmi dau seama iarăși este mă gândesc.
 Deci când auziți cuvinte de genul ăsta, traduciți-le prin m
ă gândesc.
 Și apare întrebarea cum te gândești la asta, cum îți dai se
ama.
 Simt că simt nevoia.
 Simt în corp că apare senzatia...
 Ok, asta o știu, asta m-ai zis-o.
 Și apoi? Deci simt agitația aia, cererea a corpului.
 Și apoi?
 Aștept un pic.
 Bun.
 Și pe urmă, nu știu, se rupe filmul și mă trezesc în fața
 dulapului.
 Acel se rupe filmul, tradum-il.
 E ceva ce vezi în minte? Ceva ce îți pui în minte? Pentru
 că, atenție, nu ne aude Andreea acum.
 Minimul trebuie să fie ceva de genul văd traseul până la
 dulap.
 Oamenii fac asta în minte.
 Nu-l văd, nu-l văd.
 Nu. Și atunci ce vezi? Ia zic.
 Sau ce-ți spui?
 Sau ce auzi? Sunt persoane care zic
 auzi hârtia de la ciocolată cum se rupe.
 Îmi imaginez cum desfac punga.
 Ok.
 Mă văd...
 Îmi imaginezi. Este un visual construit.
 Da.
 Și ce altceva vezi?
 Pe mine mâncând și simțindu-mă bine că mănânc.
 E aici, e un vizual ăsta construit, care duce la un K+, pe
 care ăsta-l caută.
 Acest K+, declanșează această acțiune.
 Super, mulțumesc, poți să deschizi ochii.
 Dacă vrei să-ți vezi strategia.
 Cam așa arată strategia ta.
 Din chinestezii cu oala de relaxare, ai doua alternative.
 Dacă este liniște, se declanșează asta.
 Dacă ești cu partenerul, discutați.
 Sau dacă am altceva de făcut.
 Sau dacă ai altceva de făcut, te duci pe o altă strategie
 pe care n-am mai evaluat-o aici.
 Ok. Aici, în liniște asta, consider eu că elementul care
 schimbă lucrurile este acest chinestezi cu minus
 și acest vizual construit.
 Pentru că dacă tu, de exemplu,
 n-ai simțit starea de agitație,
 sau dacă starea de agitație nu ar duce la
 mă văd desfăcând punga,
 lucrurile s-ar schimba, s-ar duce în altă direcție.
 De exemplu, aici, în loc de starea asta de agitație,
 mă văd deschizând punga cu pufuleți
 și am un K+.
 Dar poate să devină
 mă văd mușcând dintr-un morcov,
 dintr-un ardei, dintr-o salată.
 Un pește, un pește.
 Un pește, poftim.
 Mă văd prinzând un somon cu mâinile, știi?
 Mă văd mâncând dintr-un pește.
 Senzația asta de aici, hai să o testăm, fii atent.
 Facem strategia până aici, schimbăm vizualul ăsta construit
 și după ce ancorăm de el tot un K+.
 Adică o senzație de bine, dar nu cu pufuleții, ci cu altce
va.
 Să ajung să mănânc pește, s-acum.
 Da.
 Nu vreau să mănânc pește.
 Nu vrei să mănânci pește.
 Să-i altceva.
 N-ar fi mai bine să o lăsăm pe ea să aleagăm.
 Deci, după ce simți agitația...
 După ce simți agitația, încă nu știu, s-ar putea agitația
 asta să o lăsăm sau să o schimbăm.
 Dar momentan o las și aș schimba doar vizualul.
 Ok.
 Deși am dubi și cu agitația, că e un cap acu minus de agita
ție,
 parcă rupe din cursivitatea strategiei.
 Dar nu sunt sigur.
 Aș schimba prima dată aici ca să testăm ce se întâmplă.
 Să vedem dacă te duce în aceeași direcție sau nu.
 Dar ce altceva ai putea să pui în loc de pufuleți?
 Că e clar că acolo aș schimba ceva.
 Adică, dacă ai o altă imagină în loc de pufuleți, ciocolată
 sau mai știu eu ce,
 în strategia asta, fiți atenți, strategiile sunt automatiză
rile noastre.
 Când eu în strategie adaug, în loc de pufuleți, pește, po
fta ei va fi pe pește.
 Bine, îi am zice, nu vreau asta. Ok, atunci nu adăugăm asta
.
 Dar orice devine automatizat, când se declanșează starea de
 relaxare,
 Astea sunt ca niste ancore legate una de alta.
 S-a declansat ancora aia, o declanseaza automat pe a doua,
 o declanseaza automat pe a treia.
 Stiti jocul acela de domino, cand pui piesele si le asez in
 asa fel in cat dai drumul la prima si le loveste pe toate
 celelalte si astea se misca asa si cad toate?
 Asta este o strategie.
 Se intampla prima, se vor intampla si celelalte.
 Conteaza tu sa decizi ce ai pus in celelalte.
 Un ceai. Acela mai bine un ceai. Pentru ca de cele mai mult
e ori deja am mancat. Deci nu e problema. Poate sa nu fie ne
aparat.
 Deci nu e ca mor de foame daca nu mananc de acolo.
 Ok.
 Problema nu este ca pot fi nuti sau pot fi fructe, dar sunt
 multe. Asta e frustrarea mea.
 Ca nu ma nanc de foame, ci ma nanc pe fondul acelei agitat
ii.
 Ma nanc pentru relaxarea asta.
 Da, ma nanc pentru relaxarea.
 Ok. Dar fii atent. Ia uit-o-te in strategia ta. Seama in in
ceputul strategiei cu finalul strategiei?
 Da, da.
 Capa asta de aici este capa asta de aici.
 Da.
 Să ținzezi?
 De fapt e așa.
 Mhm.
 E o buclă.
 Eu caut, de fapt, starea de relaxare
 S-o mențin.
 Dar nu știu să rămân acum, să trec prin...
 Dar nu știu să rămân acum, să trec prin...
 Înțelegi?
 Da.
 Și atunci teoretic, eu ar trebui să mențin starea de relax
are
 fără etapa asta.
 Dar nu pot să o mențin fără etapa aia, că la un moment dat
 am o stare de agitație aici.
 Asta mi-a rupt relaxarea, etapa asta de agitație.
 Dacă nu ar fi liniștea... băi lasă-i liniștea.
 Problema este că liniștea, aici am vrut să aud de la voi, l
iniștea îi activează agitație.
 Pe mine asta e un element acolo cu semnul întrebării.
 De ce liniștea generează agitație?
 Nu știu. Nu.
 În medicina, în psihologia se numește decompensare.
 Adică, când trăiesc o stare intensă de liniște, îmi pot
 permite să fiu neliniștit.
 Înțelegeți? Cam ăsta e mecanismul.
 A, deci e liniște, a, deci pot să-mi dau peste cap liniștea
.
 Pentru că, în sfârșit, o am. Pot să-l dau peste cap.
 Ok? Fii atent.
 Dar dacă, ziceți-mi voi, dar dacă în loc de agitația asta a
ș băga aicea chinestezicul acela cu plus, pe care l-am aici,
 hai să vedem ce se întâmplă.
 Da, spunem.
 Păi, da, doar că ce zici tu, așa e. În loc de pufuleții, ă
ia pune aici un pahar de apă.
 Și starea aia de agitație o ancorez după aia, după pun un p
ahar cu apă.
 E posibil să funcționeze, dar agitația asta de aici...
 Faptul că ea apare... aici este un întreg, fii atent, hai
 să mai am alte culori ca să fac un house complet aici.
 Agitația asta cu vizualul ăsta de aici sunt un întreg.
 Nu știu dacă se înțelege.
 Pentru că eu de fapt ce fac?
 Simt agitația aia, care atenție, ea era...
 Doar că eram atât de ocupat încât nu auzeam, nu percepeam.
 O percep acum când e liniște și sunt relaxat.
 Până aici ajunge la voi?
 Bun, deci dacă mi se declanjează agitația asta, eu fac ceva
 ca să o potolesc.
 Exact, da. Asta e traducerea ceva.
 și mănânc.
 Visualul ăsta doar îmi spune cum potolesc eu agitația, cum
 ajung din agitația înapoi în chinestezicul ăla.
 Iarăși liniște.
 E bine, e relaxare.
 Amintiți-vă că asta mi-a zis.
 După ce mănânc, mă relaxez.
 Dar era irrelaxată dragă la început.
 Doar că în interior exista această agitație pe care o simte
 corpul.
 Ok?
 Nu, nu funcționează.
 Funcționează la tine, nu putem veni cu soluții de genul ă
sta,
 doar la nivel de testăm, adaugăm, testăm ceva.
 Nu putem să-i spunem, știi, trebuie să asculti muzică, tre
buie să bei un pahar cu apă,
 trebuie să faci aia, nu merge.
 Eu, de exemplu, m-ați văzut cu colegii, eu le zic, hai să
 încercăm,
 hai să fim curioși să vedem dacă merge asta, ok?
 Uneori merge, uneori nu merge în strategii.
 Dacă bag film, de exemplu, înainte de agitație, se accentue
ază și mai...
 intră și mai repede în schemă.
 Eu asta-și băgam.
 Pentru că e tot relaxare.
 Eu aș băga aici, chinestezi cu plus în loc de agitație.
 Sau...
 aș băga ceaiul pe care i-am mila zis.
 Nu îi zic eu, bag aia.
 Visual, aș băga ceaiul aici.
 Și aș începe cu asta. De ce?
 Pentru că agitația aia are un rol, nu știu care.
 E un rol acolo.
 Dar dacă ar fi fost să bag chiestezi cu un locul agitației,
 la ce te gândești?
 Păi, dacă bag chiestezi cu unainte de agitație, da?
 Băg un chiestezic plus.
 S-ar putea să nu se mai declanșeze agitația.
 Dar...
 De ce crezi că e declanșat acolo? Pentru că...
 Are un beneficiu. E ceva în interior.
 Eu nu vreau s-o ascund.
 Eu vreau să se manifeste, dar vreau să nu mai mănânc pufule
ți,
 să nu mai mănânc ceva care e toxic, să nu mai mănânc...
 Să nu mai mănânc după ce am mâncat deja.
 Da, ok.
 Da, poate să devină, poate să devină, e foarte bună ideea.
 De exemplu aici, în loc de vizualul ăsta,
 să ai un dialog în care să zici,
 Și acum ce motiv am de simt agitația asta?
 Asta spuneam în momentul ăla de pauză, de obicei e momentul
 în care îmi dau seama că încep să simt nevoia.
 Și sunt ok, mai stau, nu răspund acum nevoii, încă nu mi-a
 ieșit să nu reacționez.
 Știi de ce? Pentru că aici trebuie un anumit dialog intern
 pe care trebuie să-l prelucrezi să fie ăla anume.
 Când ești de că și aici, tu ai ajuns la starea asta de lini
ște,
 sau la starea asta de relaxare, după ce ai testat mai multe
 stări.
 Ai pus copiulul și erai agitată.
 După aia ai zis, bă, dar de ce nu mă relaxez eu după ce cop
iulul culcat?
 Și zice, a, ok, funcționează, îmi place relaxarea.
 Deci noi ajungem să construim etape din strategie după ce
 am testat variante.
 Pe partea de dialog intern, deși e bună, ea încă nu a test
at suficiente variante.
 Care e dialogul ăla care se potrivește?
 Cu ce ton trebuie să-l spun?
 Am multe teste de făcut.
 Am intrat în criză de timp.
 Bun, doar testăm.
 Poate să fie motivația asta, dar nu ne interesează.
 Când vorbim de strategii nu ne interesează care sunt motiva
țiile culturale, psihologice.
 Ne interesează, băi, ăsta e automatismul. E un soft.
 Eu lucrez la... Fii atent. Hai că vă fac o analogie și o să
 fie clar.
 Un soft... imaginează-ți un soft, imediat, două minute.
 Imaginează-ți un soft care, pe ecran, îți arată o floare
 cum înflorește.
 În spate, programatorul programează cifre și cuvinte acolo.
 Pe mine nu mă interesează floarea, pe programator aproape
 când nu-l interesează,
 îl interesează, a fii atent, aici lipsăște un punct și o
 virgulă.
 Înțelegeți? Deci el vede în spatele efectului,
 psihologic vorbind, noi ar trebui să ne uităm la efect.
 Noi aici suntem în spatele efectului.
 Ok?
 Bun.
 Fii atent ce vreau să facem.
 Foarte rapid, Andreea.
 Du-te în starea în momentul în care ai culcat-o pe fetiță
 și simte senzația aia că e liniște și e relaxare.
 Îți-ai terminat treaba, te poți relaxa și e liniște.
 Și vreau să te duci într-un moment în care erai undeva într
-un loc în care tu te simți ai foarte relaxat.
 Nu știu, la mare, pe plajă, pe șezlong.
 Și după ce simți senzația de liniște,
 observă un pic că și lumina în casă e modificată după ce ai
 culcat-o pe fetiță.
 E liniște și vreau să te duci la mare.
 Sau în locul ăla pe care tu îl alegi, în care te relaxezi.
 Și vreau să savurezi acolo, în acel loc, liniștea aceea.
 Iar agitația vreau să fie a mării, a exteriorului.
 Valurile să se agite, nu tu. Vântul să se agite, nu tu.
 Natura să se agite, nu tu.
 Iar tu, ceea ce simți, este ceea ce rămâne în interiorul tă
u ca relaxare și liniște.
 cu cât simți mai multă relaxare și liniște
 și agitația rămâne în exteriorul tău,
 că ți amplifică mai mult relaxarea și liniștea.
 Foarte bine.
 Și în timp ce simți relaxarea și liniștea,
 te întorci iarăși la starea de relaxare
 Asculți liniștea din casă din jurul tău
 și simți iarăși senzația că exteriorul este agitat și
 interiorul este liniștit.
 Super. Și reviușor aici, deschidând ochii și primăște aplau
ze.
 Mulțumesc!
 Deci nu mai beau ceai sau...
 Ok.
 O să vă dea vouă pufuleții.
 În sfârșit o să-i dea copilului, știi? Cam așa ceva.
 Bine, dragilor.
 Cam ăsta a fost conceptul de strategii.
 Mă interesează în prima etapă aceasta de nivel de
 practitioner să cunoașteți conceptul, să puteți să vă
 concentrați pe el.
 Adică să puteți să ziceți, aha, e o etapă din strategia mea
.
 Păi, am zis cele senzoriale și cele nespecifice. Nespecific
e fiind că m-am gândit, am crezut, cred că.
 Ok?
 Da.
 Strategia de trezire, eu aveam asemănătoare cu cea spusă de
 Cate, cu chinestezii, cu ala fain, călduțul, nu știu ce,
 și ce am făcut? Am adăugat o imagine vizuală foarte lumino
asă.
 Imaginea vizuală foarte luminoasă, adică multă lumină te
 trezește.
 Asta trebuie să adaugi în strategia ta pentru trezire.
 Lumină.
 Și te-ai trezit.
 Ok?
 Bună dimineața!
 Zic astăzi pentru că ieri...
 Îi scriu și zicem, băi ne vedem la ora 10 amândoi.
 Plecăm amândoi de la hotel, da.
 După aia îmi scriu...
 Păi îi scriu eu la cât ți-am scris, la cât ți-am scris?
 Păi la două jumate noaptea.
 Am văzut azi dimineață răspund, s-am zis...
 Vrei să vezi că te duci tu.
 Nici nu îi răspund, eh.
 Nici nu îi răspund.
 Ești așteptat, ca să zic așa.
 Da, da, da. A fost...
 Adevărul e că am plâns foarte tare,
 că am putut să vorbesc.
 Ai zis, nu stiu cum te gândeai.
 Cred că ai suferit efectiv.
 Și mie, am stat un pic acum câteva minute în scaun acolo în
 spate și mi-era dor să fiu un salatat de curs și să nu înțe
leg nimic.
 Nu e nimic, o să mai pot să repeta practici în roanul vi
itor.
 Exact, îmi mulțumesc.
 Prefer. Înțeleg mai multe din cei... predau eu decât din ce
 predai tu.
 Bine, data viitoare predai tu strategiile.
 Promit! Promit! La modul serio, să te așteptă. Te așteptă O
ksana și Andra.
 Da, știu, știu că trebuie să dau cu subsemnatul.
 Exact. Și intenția noastră ar fi să dăm de pe mine până îm
prânz.
 Ok, bun. Atunci, eu mă duc să semn. S-u le-ai semnat deja,
 da? Perfect.
 Ne revedem în 15 minute, cam așa.
 Du-te...
 Liniştit!
 Bindu-te!
 Du-te liniştit!
 Bun, o să rămânem câteva minute noi de povești, până termin
ă Marius desenat diploma-le.
 Cum sunteți?
 V-a bigudificat creerul?
 Cum vi se par strategiile?
 Strategiile, probabil că v-a zis Marius, dar vreau să fiu
 sigur, sunt începutul modelării.
 Modelarea este cum a apărut NLP-ul, de fapt, că Rămida NLP-
ul, NLP-ul n-ar fi existat.
 fără strategii de modelare.
 EdenP e așa a început, de la un cuvânt,
 de la un cuvânt în întrebare și anume cum.
 Cum.
 Adresat oamenilor care obțin niște rezultate pe care vreau
 și eu să le obțin.
 Așa a zis Bender, bă, dacă ăsta poate trei ori,
 te i-a trebuit să poți și eu dacă am, evident, aceeași pal
etă de
 abilități în zonă.
 Punând cum cu senul semnul întrebării,
 constant cum și ce vine după și ce urmează,
 Și înainte de asta ce faci? Ești sigur că doar asta faci?
 Ce-a făcut? Mă arăt cu voi acum.
 A reieșit faptul că e nevoie de o secvență, într-o ordine
 anume, specifică, pentru că am un rezultat să fie obținut.
 Ce vă spunem, la începutul... cu mine am început modul 1,
 ce vă spunem la modul 1 de NLP?
 Orice an în viața ta în momentul ăsta, indiferent că îți
 convine sau nu, este un rezultat.
 Nu e un blestem, nu e karma, nu e doamne, doamne, e un rez
ultat.
 rezultat care vine în baza cei, vă ziceam eu atunci, în b
aza unei strategii extrem de eficiente, indiferent că ești
 conștient de ea sau nu.
 Poftim. Să închid de bucla?
 Și asta este doar, literalmente, la modul cel mai său, este
 doar începutul. Și e varianta complicată.
 Când zic varianta complicată, mă refer la faptul că în real
itate, modelarea e mult mai ușoară.
 Doar că asta face parte din programul de Practitioner
 Master.
 Adică e de obicei ori început de master, ori final de
 practitioner, în funcție de cu cine lucrăm și ce timp avem,
 ori o facem la master, ori o facem la practitioner spre
 final.
 pare complicată, dar nu este.
 Și tot ce ai de făcut când îl citezi strategia unei perso
ane
 este în primul rând să ai rapor cu ea să vrea să-ți odea,
 adică să vrea să-ți răspunde la întrebări.
 Și în al doilea rând să fii atent să-l calibrezi foarte b
ine
 și să-ți dai seama când răspunde din ce crede, nu din ce
 face.
 Pentru că ați văzut și pe cei care au fost în față.
 Unii răspundeau din ce credeau că fac
 și până nu intervenea m-a răzut întrebarea de clarificare.
 nu mai e ceva înainte, sau nu cumva face asta,
 deci, a, da, îmi fac asta, pentru că oamenii nu știu că au
 strategii.
 Este etapa de care vă spun am sănătate la modul 1 sau 2, nu
 mai știu,
 când vă ziceam de competențe inconstientă.
 Nu știu că știu, boss. Mi-e mese, nu știu cum fac.
 Oamenii care nu știu cum fac, au o strategie extrem de efic
ientă, inconstientă.
 Efectiv, o urmează pilot automat.
 Ăsta e pilot automat de care vă spun am.
 Când vă ziceam la webinarii, oprește pilotul automat al min
ții,
 în realitate acum sunt MNLP practitioner,
 ne referam la oprește strategile tealimentale ineficiente
 pe care nu știi că le ai.
 Bă, are sens?
 Și atenție, strategile sunt atât de faine, încât nu ai nevo
ie în mod neapărat de cineva care să ți le eliciteze.
 În momentul în care reușești și ați lucrat doi câte doi,
 o să facem un foarte scurt exercisul imediat,
 Doar ca să vă antrenați, nu ca să faceți tot ce a făcut Mar
ius.
 Deci doar ca să vă puneți în starea de a fi atent la ce sp
une un om și...
 Ok? Deci nu scoateți toată strategia.
 Nici nu contează că o faceți eficient sau nu, doar să o p
uneți în stare. O să facem mediala asta.
 Dar pot să o faci...odată ce o faci cu cineva, de aia
 insist și voi insista să facem 5 minute, maxim 10, exerciț
ii ăsta,
 odată ce o faci cu cineva, va fi mult mai ușor și va fi
 intuitiv și mintea ta va înțelege că e prioritar pentru t
ine dacă o faci și descoa atât mai repede.
 Ca atunci cand tu esti intr-o stare neproductiva, sau esti
 intr-un pilot automat, va aparea automat intrebarea in cap
ul tau, cum fac asta?
 Cum fac eu acum de maniere, vezi? Cum fac sa ma infuri? Cum
 fac sa ma simt, nu stiu, apreciata?
 Pentru ca, atentie, va rea aduc aminte, nimeni din extraur
ilor vostru nu are putere asupra emotiilor voastre.
 O, este o ANC-uri acolo, pilot automat,
 O, e o strategie extrem de eficientă în a fi ineficientă.
 Nu există cineva din extremul care să aibă puterea supra ta
.
 Deci fizic nu ai cum.
 Și atunci, în momentul în care ești conștient și reții
 că orice rezultat inclusiv psihologic la nivel emoțional
 ai în viața ta este în baza unei strategii,
 ai din momentul ăsta, când ieși, pleci acasă,
 referent de testare, de master, de orice, ai din momentul
 asta puterea,
 ca atunci cand esti intr-un context sau intr-o emotie ne
productiva sau in baza,
 sau esti in mijlocul un rezultat care vezi ca se repeta,
 sa te intrepti tu pe tine, cum fac asta?
 Si sa faci un pas in spate, di sociere, pozitie perceptuala
 2-a,
 si sa te uiti la tine ca si cum ai vrea sa-ti inveti tu
 propria strategie de a obtina acel rezultat.
 Are sens, ce zic? Asta e strategia mea, de exemplu.
 Când vreau să-mi văd ce am făcut ca să nu mai repet,
 sau ca să rețin ce am făcut ca să repet, că vreau eu că e
 un restat fain,
 fac literalmente un pas în spate, acum nu mai fac fizică, l
-am făcut de atât de multe ori.
 Fac un pas în spate,
 și dacă pot mă așez sau stăm în picioare, și efectiv închid
 ochii și vreau să văd ce am măguit la mine.
 Cel de acum o secundă, cum am gândit, ce am simțit, în ce
 ordine, ce am trebuit să-mi spun, pe ce ton.
 La ce m-am gândit ca să prima oară?
 O secundă, o secundă rămână.
 pentru asta vreau sa fie din nou in contextul de strategii,
 vreau sa va notati sau sa retineți cum vreti voi
 pilotul automat se opreste cel putin macar pentru o frasie
 o secunda
 cu cat mai des te intrebi tu pe tine ce simt eu acum
 ce simt eu acum?
 Întrebarea banală, ai putea să spui, ce-i boss mare, ce sim
t eu acum?
 N-aveți idee cât oameni merg pe pilot automat toată ziua l
or, toată luna lor,
 tot anul lor pe care, atenție, îl repetă anul viitor,
 majoritatea vieții oameni din România, nu vorbesc în lume,
 dar România,
 majoritatea oameni își trăiesc viața repetând același an.
 Ia gândiți-vă un pic. Are sens?
 mici diferențe.
 Extrem de mici.
 Dar, în realitate, repetăm același fucking an.
 Bă, dacă anul ăla nu este un an excelent,
 ca să zici, bă, e un an excelent, îl repetești prost și sus
țin.
 Înseamnă că ceva nu ai înțeles
 despre tine, dacă tu repeti același an și nu este un an
 excelent.
 Ajun la voi?
 De ce repetăm același an, chiar dacă nu e un an excelent?
 Pentru că avem strategia de a obține același fucking rezult
at
 și nu suntem conștienți de strategia și de pilotul nostru
 automat al minții.
 Dacă ceva nu merge făl ceva, sună bine, doar că știi ce? Și
 acum truți bombul.
 Nu numai la practitioner, inclusiv la master, nu numai la
 master, inclusiv la trainer, după cursul de trainer, după
 cursul de coach.
 Cunosc oameni, mulți, nu puțini, care nu integrează asta.
 Dacă ceva nu merge făl ceva, care nu integrează nici măcar
 70% din NLP.
 De ce? Pilot automat.
 E foarte ușor să revii la ceea ce a funcționat și a fost
 pilot automat înainte, odată ce ești din mediul ăsta.
 Din nefericire.
 Vă spun la modul că mie mi s-a întâmplat.
 Odată ce ești dintr-un mediu, nu ăsta, că e al nostru.
 E mișto, ne place, îl iubim. Nu vorbesc doar de al nostru
 în același timp.
 Vorbesc de următ de următ de mediul care te provoacă să gâ
ndești un pic diferit, să ai o revelație, să ai o schimbare,
 să faci ceva diferit.
 O dată mă întreba un coleg în spate, e ok dacă nu vin la
 master pentru că vreau să integrești, să acumulești și a în
vățat la Practition, e perfect în regulă.
 În același timp, mediu bate intenția.
 Știu intenția ta, în orice mediu ai vrea să mergi sau ai fi
, intenția de lasă că trebuie să recapitulez, trebuie să
 integrez.
 Intenția de lasă că trebuie să recapitulez, trebuie să
 integrez, nu o să funcționeze.
 Statistic, nu în sensul că la nimeni, nu o să funcționeze.
 De ce? De aia fac ce fac? De aia fac în sală.
 Am închis acum campania de Revo 7 cu aproape 500 de cursan
ți. Încă e lista de așteptare.
 Pot să o fac online lejer? Antrepreneurial. Pot, nu? De ce
 gâdeți că facem în continuare live în sală?
 că noi ne ținem pe noi conectați la mediu.
 Noi avem noi, eu, Marius, echipa.
 Prin voi ne ținem pe noi conectați la mediu. Noi înși ne
 avem nevoie de mediu ăsta.
 Pentru că mediul ăsta te va pune să-ți pui întrebări care
 să te facă să observi măcar dacă nu să liniștești,
 sau să blochezi, sau să oprești, sau să abdatezi pilotul
 automat.
 Are sens? Nu contează ce știi, contează ce aplici.
 Și ceea ce aplici și de foarte multe ori din propria ta
 iniciativă nu o să vină, pentru că ai un pilot automat al
 minții,
 însă va veni de la un coleg cu care stai și bei o cafea în
 pauză și te aude că spui o prostie.
 Și îți dă o întrebare.
 Bă, idiot, dar l-am auzit pocuria că a întrebat asta, știi?
 Întrebare comantă.
 Și îți dă un pic de gândit. Ați pățit cât ați fost în curs
ul ăsta?
 De la colegi, fără să fie setată în șădință de coaching sau
 ceva, doar ți-a dat una comantă și ai zis, hmm, nu m-am g
ândit, da sau nu?
 Ok, aia e puterea mediului. Indiferent ce alegeți să faceți
, nu contează.
 Pilotul vostru automat al minții și al meu, din nou, al tut
uror, va prelua comanda din momentul în care nu îi dai tu
 direcția.
 O va intra și va repeta din nou. Și sunt oameni, și acum,
 seară mi-a scris o tipă, a făcut cu mine practic, în 2018,
 a doua mea grupă a fost cred, sau a treia, ceva de genul ă
sta.
 și mi-a scris acum că a venit la unul de invitații experts
 și am dat e-mail-ul toată comunitatea.
 Unii ori mai fac și asta și invit foște de generații.
 Și mi-a scris, bă, mi-a atât de dor, mă uitam la voi ce miș
to este comunitatea și energia.
 Acum mi-a dat dor de grupa mea, m-a uitat pe caietul meu,
 nu mai știu nimic.
 Sună cunoscut, n-am aplicat decât un sfert.
 Și ea mi-a zis asta și acum vrea să vin din nou la următo
area grupă de practicii și de master, o repetă, contra cost,
 o repetă,
 pentru că și-a dat seama că degeaba va auzi aceleași inform
ații, dar le va integra diferit.
 Ăsta e motivul când ați întrebat ieri, în pauză, m-ați înt
rebat careva, de ce sunt repetenții în sală.
 D-aia, ei au făcut practicii și n-ar au făcut master și
 acum se bat pe liste de așteptare la master, că e liste de
 așteptare la master.
 Voi aveți încă prioritatea astăzi și mâine și ei după aia
 primesc mail, generații anterioare, primesc mail pe locur
ile care mai sunt la master.
 Vor fi 3 sau 4 locuri care nu s-au dat, că s-au retras o
amenii și e perfect în regulă.
 Și se bate, am vizit de aștetoare de repetenți la master și
 am întrebat de ce.
 De ce ai făcut materia? De ce vrei să vin din nou? Și a fă
cut anul trecut, nu acum, 3 sau 5.
 Și a zis, nu vreau să vin din nou, că mi-am dat seama, fi
ind la practitioner din nou, am auzit același informații
 integrate diferite.
 Le aplic efectiv diferit. De ce? Asta vă oprește pilotul
 automat. Nu contează ce știi, contează ce aplici.
 De asta vreau să faceți acest scurt execițiu.
 Să vă puneți întrebările de observare a strategiilor celuil
alt,
 ca să poți să țile pui tu ție ulterior, începând cu întreb
area, asta a fost doar începutul,
 ce simt eu acum? Asta e prima întrebare. Ce simt eu acum?
 Și a doua întrebare, este obligatoriu să simt asta?
 Asta oprește pilotul automat, de bine. Este obligatoriu să
 simt asta?
 Oamenii care nu sunt în mediul ăsta, nu au integrat, nu au
 fost cu noi, nu au înțeles,
 nu ne-au crezut pe cuvânt, vor zice, nu am de ales.
 El ea m-a enervat, uite-o cum se comportă, sau ce face, sau
 ce a zis.
 Voi, la final de practitioner,
 la nivel de master, nici nu mai discut, ca va execut,
 dar la nivel de practitioner, final de practitioner,
 veți ști că ceea ce simțiți este o alegere,
 sau este un rezultat în baza unei strategiei extrem de efic
iente, în a obține aceea emoție.
 Are sens, ajung la voi.
 inclusiv a te enerva, a te înfuria, este o strategie extrem
 de eficientă, nu este obligație.
 Vă zic pe scurt cum ne înfuriem noi de obicei? Vă zic pe a
 mea cel puțin.
 Ne înfuriem pentru că avem așteptări inconstiente pe care
 în momentul în care le trăim în contradictoriu cu realitate
a,
 adică realitatea ne contradictă și așteptările noastre, în
conștiente, apare senzația de nedreptate, mă urmăriți până a
ici?
 așteptări inconstiente, se întâmplă realitatea,
 e contrazisă așteptările de realitate,
 apare comparația între realitate și așteptări,
 apare senzația de nedreptate, cum adică?
 Că eu vreau asta și se întâmplă asta,
 și apare senzația de frustoare că aduce la furie. Da sau nu
?
 Este o strategie extrem de eficientă de a te înfuria.
 Câți o urmăriți pe asta? Câți o aveți pe asta?
 Pasta care am deschis-o eu. Să ținziți?
 Și totuși, deși e banală, n-o să vă puteți abține să o trăi
ți. De ce?
 Pentru că nu conștientizați că e o strategie, de fapt.
 Vă credeți că e obligație.
 Sunt furios, nu, dude, te înfurii.
 E o diferență.
 Nu sunt furios, te înfurii.
 Cum faci asta, e întrebarea.
 Păi fac asta comparând așteptările mele inconstitente la
 portăla realitate.
 A, ok. Păi cum faci s-o schimb? Păi hai să vedem ce așteptă
ri ai.
 Cât de verosimile sunt așteptările astea?
 Cât de pertinente sunt așteptările astea?
 Le-ai comunicat pe asta înainte să fi contrazite de real
itate? Păi nu.
 Ce se întâmplă în cuplul de obicei?
 Așteptări inconsciente contrazise de realitatea celor care
 n-au primit update-ul.
 N-au primit memo.
 Da sau nu? Real vorbim.
 Și apare frustrarea că nu mă înțelegi.
 Nu mă mai iubești, nu mă asculti, nu...
 Când în realitate, tu ai avut niște așteptări inconstiente,
 luate pe pilot automat și ala din Disney pe undeva,
 și apare realitatea care te contradice.
 Băi, are sens? Exagerezi-o.
 Și e strategie.
 De atenții, imediat, Matei, acesta e începutul modelării.
 Acesta e doar începutul.
 În momentul în care vei avea abilitatea de a modela
 Strategia de eficiență, de obținerea unui rezultat, și at
entie, a modelat pe cineva, este o strategie în sine.
 În momentul în care vei avea abilitatea asta, nici nu e ne
voie să știe celălalt că tu îl modelezi.
 Trebuie doar să ai raport cu el și să știți să pui niște
 întrebări.
 Bonus points în ceștia și mai departe. Nici nu trebuie să
 pui întrebări.
 Trebuie doar să știți să asculți,
 sau să ai accesiune.
 Nici nu trebuie să fie prezent, mă duc mai departe.
 Eu am modelat strategii de eficiență din cărțile altor aut
ori.
 Am modelat modul în care scriu autorii fără să am acces la
 ei.
 O dată ce? Cum?
 Imersându-mă în munca lor, citind cât mai mult din ce fac
 ei
 și ducându-mă în abilitate de modelare, am început să vă
 tipare.
 Și zic, opa, aici e...
 Deja anticipam cand urmeaza o gluma sau o dumă, un fel in
 care o pregatea.
 Eu, de exemplu personal, am modelat inconstient, initiajul
 pe aia, constient si intencionat, pe Mark Manson.
 Cat il stiti pe Mark Manson?
 E un super autor din USA, care scriina in limba ingleaza
 foarte mult cu atitudina mea.
 Ati stisat cei care stiti, ati stisat simitudini intre cum
 vorbesc eu si cum scriu si Mark Manson?
 Ușor vulgar, caterincă, serios după care dă o glumă, ridică
, face recadrări cu umor.
 N-am luat tot de la el, nu mă înțegeti greșit. Aveam deja
 asta în firea mea.
 Dar am cizelaț, văd gând, hopa, ăsta o face mai bine ca
 mine.
 Că e autor de milioane de cârți vândute. A scris o carte cu
 Will Smith.
 Adică Will Smith a dus și a zis la cerul lui, voie să scrie
 o carte cu Mark Manson, pentru că e super autor, scrie ext
int de bine.
 ci n-am treaba cu el, nu-l cunosc.
 Am avut acces la opera lui,
 la cartii, la articule lui,
 si pentru ca am oabilitatea de a modela,
 bam, m-am pus frumos pe laptop, ore pe zi,
 si citeam si consumam si nu ma toam.
 Cadrare, aici o pregateste, urmeaza punchline.
 Ba, mai mult si va las cu asta si mergem in exercitiu.
 In perioda mea de crestele fulminanta, si acum cresc, si nu
 doar...
 fizic și ca suflet.
 Și, în prioada mea de creștere profesională, ca marketer și
 ca trainer,
 nu aveam mereu acces la Zărnescu, Marius, Spera,
 nu aveam mereu acces, nu eram apropiat cu ei, eram cursanti
.
 Eu așa am ieșit dintre cursanti.
 Însă avem acces a ce scriau și cum scriau.
 Și așteptăm să studiez atât de mult cum scriu,
 că ne era pre-istorică să se scria, mai mult decât se vorbe
a pe video acum 10-11 ani,
 Din primul mail pe care îl dădea, după o perioadă de timp,
 eu știam cum urmează campanie.
 Dădea un singur email fără să zică nimic.
 Dicea, dădea doar valoare, vorbea despre ceva foarte mișto.
 Și nu zicea nimic.
 Și eu eram perfect, sevență de prelansare.
 Am folder-e puse în mail-ul meu, am folder-e de lansare a
 produselor odată de acum 10-12 ani.
 Pe care le-am studiat.
 Pentru că modelare.
 Nu pentru că m-a învățat el, uite, Ben, ce fac eu.
 Nu. Le-am luat campanile, le-am salvat pe folder-e,
 Dupa care am replicat.
 Atat de puternic este mușchiul modelării. Nu știi măcar nu
 trebuie să ai acces la persoană fizic.
 Dar probabil nu vă interesează pe voi asta.
 Acestea fiind zise, nu trebuie să vă ridicați unul lângă al
ătul cum sunteți voi acolo.
 Da, Matei, te rog, pe scurt. Și mai e cineva aici, acolo
 Ramona.
 Te rog.
 Voi am să te întreb dacă atunci când lucrăm cu un explor
ator
 Da
 Și el are situația de furie, de simfurie
 Noi căutăm să mergem cu întrebările până ajungem în punctul
 în care el realizează că este vorba despre așteptările lui
 Sau?
 Atenție, depinde cu ce fel de scop lucrezi cu exploratorul
 Pentru că ce mi-explici tu, dacă intuiuiți eu corect, dar e
 doar o intuiție, I may be wrong
 Vorbești din rolul de psihoterapeut care lucrează cu un
 client care vrea să-i dezactiveze furia?
 Nu. Deci, găsirea microstrategiei de a face chestia asta,
 exploratorul vrea să-și rezolve chestia asta, nu vreau să m
ă mai înfuri când ceva...
 Deci tu nu vrei să o modelezi, asta zic, Matin.
 Ce anume e?
 Tu nu vrei să o modelezi.
 Nu vreau să modelezi ce?
 Furia lui.
 Ajunc la voi ce face el? Deci, el nu mă întreabă cum pot să
 modelez furia ta. Tu mă întreb cum fac să o dezactivez. Are
 sens?
 Nu. Vreau să văd până unde mă duc cu întrebările.
 Nu. Dacă poasă aibă și altă...
 Of, m-ai băgat în...
 Eu.
 Da, mă rog. O parte de a mea m-a băgat în când te-a auzit
 pe tine.
 Deci, în momentul în care fac chestia aia, structura aia...
 Care e scutul tău când lucrezi cu el? Al tău, Matei. Din ce
 rol lucrezi tu cu el?
 Să-l servez când ce are nevoie el.
 Deci, ca terapeut. Am zis bine?
 Ghid terapeut, tu asta vrei. Eu vorbeam din perspectiva de
 modelare.
 Cum scot strategia ta de eficienta, ca sa poti sa o replic
 si eu sa obtin un rezultat. Eu despre asta am vorbit.
 Tu ai schimbat focusul si nu e o greseala, dar iti spun ca
 ai intrebat altceva,
 degat de cum elicitati o strategie pe care vreau dupa aia
 sa le ajuta cel de acolo sa o schimbe.
 E alt registru. Scopuri diferite. Are sens?
 Da, asa e.
 Pai, dar am cadrat-o asa. Daca vine omul si vrea sa-si rez
olve.
 Deoarece eu am întrebat, ca să știu din ce punctul să spun.
 Că dacă ne știi în rolul în care ești tu, nu știu scopul.
 Deci, eu rol ghid sau psihodrapeut sau ghid în orice sens.
 Bun, am cadrat, asta nu este cadrare.
 Și vine exploratorul.
 Vine exploratorul și zice, eu mă înfuri, Adesea, când se
 întâmplă ceva a situație.
 Să ajung să nu mă mai înfuri.
 Ce vreau eu să te întreb, este...
 Eu merg cu întrebările de clarificare de care este cumul.
 Înțeleg acum, da.
 Așa.
 Până ajung la un fel de stare esențială, gen...
 Las asta, las asta.
 Gen, chestia asta în care el își dă seama că este vorba des
pre presupunerele pe care le are el despre realitatea lui.
 Ideal, da. Și dacă nu își dă seama, el le marchez tu ca gh
id.
 Gen, auzi, dar asta e sigur că e o realitate?
 Sau, e obligatoriu să faci asta?
 Sau, ce alternativ ai avea la asta?
 Deci nu-l las în alte zone.
 Dacă el nu-și deseama singur și tu ești în rol de ghid t
erapeut,
 i-le subliniezi, i-le marchezi.
 Ăsta e rolul unui coach terapeut.
 Da.
 Este să oglindească ineficiența în gândire sau strategia
 celorlalte.
 Are sens?
 Metamodel, exact.
 E obligatoriu să faci asta?
 Și dacă nu ai mai faci asta, ce s-a întâmplat?
 Păi nu mai știi nereva.
 Ia uzi.
 Și practic vrei tu și ții muse să te întrebezi.
 Și asta e sarcaz cum avocatul diavolului, ok?
 Asta așa-și face. Tăi am răspuns?
 Da. Apropo, vreau să știu dacă asta e cumva bază, adică ult
ima chestia la care te poți duce.
 Și este ideal să-l duc până acolo.
 Da.
 Ok, bine, mulțumesc.
 Da. Și evident ai și alte opțiuni, dar asta depinde foarte
 mult de client.
 Adică, nu știu. Ramona, o secundă cu microfon, dragă mea.
 Pe strategie se poate lucra si cu fobii?
 Da.
 La fobii este o diferenta pentru ca strategia este extrem
 de eficienta, extrem de rapida
 si este foarte intensie emotionala.
 Adica, daca nu stii sa ghidezi procesul de ristare a
 strategiei, sa il bagi efectiv in fobie.
 Ironia este ca, daca reusesti sa faci asta si ai abilitatea
 intranata in timp si increderea in tine ca ghid,
 este eficient sa il bagi in fobie ca sa i-o opresti sa iar
ati ca, uite, functioneaza.
 Am lucrat de multe documenti care ne spuneau,
 Păi fobii, eu așa lucrez pe fobii, scot strategia, prima o
ară.
 Prima oară, cum faci asta?
 Păi mă sperii. Păi da, dar amintite să-ți sperii ce faci.
 Păi mi-am duc aminte cum a fost ultima oară. Ah, perfect.
 Și cum a fost ultima oară? Nassol.
 A, deci tu practic îmi spui că fobia și atacul tău de panic
ă concret
 începe când îți aduce aminte de ultimul atac de panică?
 Da. Ghici ce? Asta fac 99% de oară care are atacuri de
 panică.
 99% de oară, statistic exagerat.
 dar nu pot să vă dovedesc.
 Doar din cei care am lucrat eu.
 Atacul de panică pornește pentru prima oră pe cont propriu,
 o singură dată.
 Primul.
 Primul atac de panică este 100% de la sine.
 Adică ești extenuat,
 ai avut un șoc, se întâmplă ceva, ai un motiv fizic de mult
e ori.
 Se întâmplă, uite, n-am știut asta, se poate să ai atacuri
 de panică de motive medicale.
 Covidul, de exemplu, un efect secundar al Covidului pentru
 ea care...
 Sunt conștienți că există și există încă prostia asta de
 virus între noi, că nu este o inventie și o conspirație.
 Un efect medical al Covid-ului este atacul de panic.
 Eu n-am știut. Am avut atac de panică post-Covid, în carant
ină, în timp ce spălam vase.
 Și mi-am sunat o prietenie, am scris că am avut atac de
 panică, spălam vasele, și mi-mi place să spăl vase.
 Nu glumesc, și am avut atac de panic. Și zic, ce dracu mă l
ua tinii ma... Dar nu mi-am dat seama că e atac de panic.
 Am început să-mi bată ilima puternic, viziune timp-tunel,
 tremuram un pic așa, zic, ce dracu, ceva.
 Mi-e mâncat, nu știu ce inventam,
 în 2021. Mă pun pe pat,
 iau ola, oxigen, o fuscă, cum îi zice,
 pe deget, 91, 89, deci scăzușe.
 Zic, ce dracu. Și scriu-mi prietene foarte bune,
 asistentă, asistentă medic primar la ATI, în București,
 care fix cu asta să-l ocupa în perioada aia, efectiv.
 Și zic, Oana, e ceva nebine.
 Era sub tratament cu ea, adică era prietenă mea și mă ținea
 sub tratament. Urmă am schema de tratament pe care mă duce
 pe ea.
 Zic, Oana, ce se întâmplă? Descriu ce se întâmplă.
 Deci, a, atac de panică.
 Răspuns.
 Eu rezolv atacurile de panică, nu le fac.
 Și eu zic, ce bine, dar tu nu înțelegi că este atac de
 panică.
 Zic, nu, nu înțelegi. Eu nu fac atac de panică. Făcuse-mi
 eu în viața mea, știam ce înseamnă.
 Dar nu acolo.
 Deci, nu nu, tu nu înțelegi.
 Atacul de panică este efect post-COVID la foarte mulți oam
eni și oamenii nu știu asta.
 Medical.
 Eu nu știam asta.
 Revenind,
 atacul de panică, de obicei,
 primul este cel care vine din serin, după aia, tu ce faci?
 Îți aduce aminte cum a fost primul și te speri să nu se mai
 repete.
 Dacă ești ce faci în secunda în care îți aduce amintele și
 te speri să nu se mai repete,
 te asocizezi.
 Te asocizezi cum l-ai trăit prima oară și ce înseamnă asta?
 Ce zice mintea?
 A, e al din obos.
 E al de aici, dacă vrei tu.
 Și o strategie inconscientă, pe bază de frică.
 Intenția ta e să nu îl faci.
 Dar ce știe subconscientul nu?
 Nu știe. E al încă odată.
 Are sens?
 Și la fobie, eu personal, lucrez cu strategiile până la un
 punct.
 După care, când văd că omul începe să intre în... așa, îi
 fac break state.
 Îl fac sărâtă, îi zic un banc...
 Îi fac ceva. Și atunci, când fac un break state în momentul
 poteviți,
 Creierul îi strică strategia. Deci, stai în pic. Era pe
 drum spre panică.
 Și am ajuns să râdem?
 Păi ceva nu-i bine.
 Ce faci, boss?
 Are sens?
 M-a sunat o tipă în Cluj-Napoca, lucram cu ea fix atunci,
 în pandemie, că atunci...
 Agorafobă.
 Agorafobă, știi ce se înseamnă?
 Nu ieși din casă, nu ieși din casă.
 Deci, e... Nu ieși... Da.
 Și nu ieși din locul tău safe, adică de acasă.
 sau nu ești fără o ancură de siguranță, adică cu soțul, cu
 fratele, cu mama, cu tata, nu ești din cas.
 În cazuri extreme nu ești din cameră, e grav.
 Femeia e internată păla psihiatrie de vreo două ori, femeia
 e sănătoasă la cap.
 Adică foarte sănătoasă, nu avea probleme, doar a încercat
 orice.
 Delea medicamente la orice.
 Și a ajuns, într-un final, la un foscur sandal meu de e-
made din Tur, dar nu mai știu,
 Aici, oameni, s-a aprens că ceva nu-i bine,
 și că nu poate, și mi-a trimis-o mie.
 De-a gen, fă ceva.
 Tu doreai de fă ceva, cum era cu...
 Și m-a sunat fata, mi-a scris,
 eu eram șomer,
 zic, ai că te sprijin cu drag,
 ne-am auzit pe zoom,
 că n-am avea cum să vorbim, agorofob,
 nu ieși din casă să lucreze cu tine.
 În a doua aședință,
 conducea mașina în spatele blocului.
 În a patra aședință, s-a dus cu mașina singură,
 în a patra ședință s-a dus cu nașina singură, până la turda
 și înapoi.
 De ce? I-a mereștea strategia.
 Cum faci tu să te sperii, să te ceri, să te...
 Și m-a sunat, am pus-o să iasă între prima și a doua ședinț
ă,
 am pus-o să iasă în fața blocului, să-și dovedească că nu p
ățești nimic, să urciți în casă.
 Pași mici, să numește desensibilizare.
 Da? Am scos-o ușor din casă și am pus-o să urci înapoi.
 Nu ai frică? Stai cu mine în telefon.
 Sau ma sun, stiam ca daca e nevoie chiar raspundam.
 Si nu m-a sunat cand a iesit din casa, m-a sunat pe strada,
 ca s-a dus mai departe decat i-am zis eu, ca a prins curaj.
 Si a luat o panica.
 Si ma suna, am atac de panica. Zic, perfect, zambeste!
 Ce sa fac? Zambeste!
 Pe ce o sa zic lumea? Nu te vede lumea ca ai masca, zamb
este!
 Sau i-am spus un bang, nu stiu ce cacat i-am spus, i-am fac
ut ceva.
 Si a inceput sa mearga pe strada, ca... foratat!
 Si zic, acum crede-l tot sa cada ca tu esti nebuna.
 Și-a început să râdă, am făcut-o intenționat.
 Ghiști ce am mai avut atac de panică?
 Crei-ră nu are cum să facă două strategii în același timp.
 E imposibil. Are sens?
 Ți-am răspuns la mă. Perfect.
 Foarte pe scurt, pentru că ne pregătim să facem după aia
 diplomele,
 foarte pe scurt, deci câte două minute de fiecare gen,
 vreau să vă uitați din stânga-draptă, găsiți-vă un partner,
 și vreau să lucrați pe ceva simplu.
 Uite, cum a dat Măriu, strategia de a trecezi dimineață,
 strategia de a ajunge la timp undeva, punctualitate,
 strategia de a ridica mana chiar daca iti e frica, orice,
 ceva banal,
 cate 2 minute, din tot ce ati retinut voi ca a facut Marius
, nu conteaza ordinea, nu e despre exactitate, nu e despre
 eficienta, nu e despre mama, gata, mi-a iesit,
 ci despre a te pune in rolul de a fi atent si de a pune int
rebariile pentru strategia celui lalt.
 celui lalt. Pe rând, două minute de fiecare, trei maxim, vă
 pregătiți, vă rog, alegeți
 ceva banal. Cum te tădești dimineața, cum mănâști tu sănăt
os, cum refuți tu ceva de care
 ți-e poftă. Ha, barnam, da? Start!
